Cad frunzele, cad de departe, parca
s-ar vesteji in ceruri gradini indepartate;
cu gesturi de negare cad mereu.
Si cade-n nopti adanci pamantul greu
de langa stele in singuratate.
Noi toti cadem. Mana de colo cade.
Si altele, si toate, rand pe rand.
Dar este Unul care tine-n mana
caderea asta nesfarsit de bland.
(Alexandru Philippide)
Nu pot sa dorm! (cafea mi-a trebuit mie...) asa ca m-am apucat sa citesc sms-uri de acum 46753675 de ani, din ultimele zile din vacanta de vara, ultimul foc de tabara de pe rond, de cand am fost la Bucuresti si tot ii trimiteam sms-uri lu` Schwester ca-mi era frica sa nu cobor in alta parte, iar apoi mai tarziu in ziua aia ea l-a inventat pe Pudolf cand mergeam cu metroul spre casa si eram amandoua ca niste drogate, moarte de oboseala. In fine...e amuzant sa citesc prostiile pe care le gandeam acum ceva vreme si toate poreclele alea interesante (gen Turbo Mmixie :headbang:) si Richie, care avea ieri hainuta Woz.
Of, e asa aiurea ca s-a topit